Jurnalista Oana Georgescu, autoarea biografiei `Fugar(u) prin lumea muzicii`, la Radio3net `Florian Pittis, emisiune in memoria celui care A ales NEMARGINIREA. . 19.07.2011

photo

http:// www.sensotv.ro /arte /Literatura 1065/ fugaru prin lumea muzicii

A ales NEMARGINIREA. . .

Sub acest generic, marti, 19 iulie, Radio3net `Florian Pittis` gazduieste o editie speciala de doua ore , inchinata memoriei artistului Cornel Fugaru.

In studio va fi prezenta jurnalista Oana Georgescu, autoarea biografiei `Fugar(u) prin lumea muzicii`, lansata- impreuna cu un quadruplu album de autor- la Sala RADIO pe 29 noiembrie 2004 (pe 2 decembrie era ziua de nastere a maestrului), lansare marcata de un concert de gala.

Veti asculta, in premiera,prin telefon, declaratiile, destainuirile, confesiunile apropiatilor celui de curand disparut dintre noi:

Liviu Tudor Samuila- jurnalist, critic de arta, fost realizator de radio si televiziune, coleg de banca cu artistul; Monica Anghel- solista care i-a interpretat cu drag cateva piese memorabile;

Gabriel Cotabita- cel care a ridicat in picioare publicul de la Mamaia cu `Ave Maria`;
Iuliana Marciuc- realizatoarea si prezentatoarea emisunii `Confesiuni` de la TVR1(ultima aparitie pe micul ecran a cuplului Cornel si Mirela Fugaru);

Alexandra Cepraga- regizor muzical TVR, cea care a lucrat cu maestrul Fugaru la aproape toate piesele acestuia, prietena de familie;

Titus Andrei- realizator emisiuni muzicale Radio Romania si

Andy Juganaru- prezentatorul Festivalului `Mamaia Copiilor`, realizator de emisiuni Kids Radio, unul dintre numerosii tineri pe care Cornel Fugaru i-a ajutat si i-a indrumat.

A ales NEMARGINIREA. . . - in memoriam CORNEL FUGARU, marti, 19 iulie, ora 21.00, pe Radio3net `Florian Pittis` (on line, dar si in sistem digital T-Dab pe frecventa 223,936).

FUGAR(U) PRIN LUMEA MUZICII
de Oana Georgescu

Motto : `Nu văd alt mijloc pentru a vedea până unde poti ajunge, decât acela de a porni la drum si de a merge` (Henry Bergson)

POVESTEA CĂRTII
`Era inceput de septembrie, în 2004... Am fost la Cornel Fugaru pentru un interviu si deodată îmi spune, arătându-mi un teanc de dosare, hârtii si vreo două pungi cu articole, tăieturi din ziare etc: UITE, NU STIU CE SĂ FAC CU ASTEA... DE DOI ANI LE-AM AVUT LA CÂTIVA JURNALISTI, CA SĂ-MI SCRIE CARTEA PÂNĂ ACUM, CÂND ÎMPLINESC 40 DE ANI DE CARIERĂ SI MI LE-AU ADUS ÎNAPOI, ADICĂ LE-AM LUAT, CĂ TOT NU SE ÎNTÂMPLA NIMIC...

Aproape toate materialele, mai ales cele de arhivă fuseseră strânse de Emil Kost, impresarul Formatiei SINCRON, cel care i-a renit în anii '60. Am avut asa, un imbold si cum mie îmi plac provocările, am spus: O SCRIU EU! Tin minte că a spus doar: BINE...., mi-a pus documentele în brate si asta a fost tot. Aveam fix 2 luni la dispozitie, la sfârsitul lui noiembrie era marea lansare, concertul aniversar la Sala RADIO etc. Trebuia sa scriu în primul rând despre o perioadă - anii '60, pe care nu o stiam - nici nu eram născută pe atunci, să fac interviuri cu o LISTĂ de personalităti cu care a colaborat si l-au cunoscut, să vorbesc cu el, să-l fac să-mi povestească viata lui.

Nu puteam scrie doar din extrase de presă... Era prea modest. Era prea sentimental. Mereu îmi spunea că nu are ce să îmi povestească despre sine, dialogurile se legau greu, timpul trecea. In cele din urma a inceput sa-mi povesteasca. I-am devenit confident... În fine, cu o săptămână înainte de termenul limită de predare a manuscrisului, aveam toată documentatia, interviurile, trebuia doar să mă apuc de scris. Si, tin minte că m-am închis pur si simplu în casă, am spus tuturor că nu sunt în Bucuresti, mi-am luat provizii de salam de Sibiu, pâine, apă si cafea si m-am pus pe scris. Am transformat ziua în noapte si noaptea în zi...

La un moment dat, după ce am scris toată noaptea, calculatorul - vechi si neperformant, s-a stins. Nu se salvase nimic! Atunci era să clachez. M-a trezit la realitate doar gândul la încrederea lui oarbă pe care a avut-o în mine. Niciodată, nici o clipă nu m-a întrebat în acele 2 luni ce fac, cum merge scrisul la carte, dacă va fi gata la timp... A fost gata la timp! Cartea FUGAR(U) PRIN LUMEA MUZICII a fost lansata la Sala RADIO pe 29 noiembrie 2004 - pe 2 decembrie era ziua lui - cu un concert de gală si cu lansarea unui quadruplu album de autor` - a spus jurnalista Oana Georgescu, autoarea biografiei scrisă cu ocazia aniversării a 40 de ani de carieră. Ea lucrează acum la un alt volum biografic, deja inceput, ce va apărea luna viitoare în colectia PATRIMONIUL CULTURAL ROMÂNESC a Bibliotecii Metropolitane a Bucurestilor.

Pledoarie pentru nonconformism si libertatea spiritului
Sincron a luat fiinta intr-un cotext artistic, ca rezultat al unui protest impotriva rigorilor si barierelor acelor vremuri. Nu strigau `Jos comunismul!`, dar cantand muzica cea mai in voga, avand o prezenta scenica occidentala manifestau in felul lor. Toti tinerii se luau dupa ei.

Bebită si Bebe Corneliu, în numele lui Cornel Fugaru
S-a născut undeva prin cartierul Berceni, pe atunci la marginea Bucurestilor, căci de la casa părintească începea porumbul. Noroaiele si praful îi acopereau practic cu totul pe locuitorii din acea zonă, era război, foamete, iar avioanele treceau deseori pe deasupra caselor. Se auzeau ecoul bombardamentelor asupra Bucurestilor si zgomotul asurzitor al motoarelor escadrilelor ce brazdau cerul. Nu departe era un club de planorism, avea pistă de aterizare, asa că probabil era un obiectiv vizat de nemti, altminteri nimeni nu-si putea explica de ce zburau avioanele inamice atât de aproape si atât de des. Copilăria lui Cornel Fugaru - Bebită, asa cum îl alinta familia a fost nu numai grea si marcată de sărăcie si mizerie (lampa cu gaz, lemne, WC in fundul curtii etc), ci mai ales de o imensă tristete, de momente de frustrare si neîmplinire. O copilărie cu amintiri legate de certurile interminabile, de despărtirile si împăcările succesive ale părintilor săi, Bebită fiind nevoit să stea fie la mama sa în Berceni, într-o singură cameră pe care o împărtea cu alti membri ai familiei (mama, verisoara, mătusa, bunica, un unchi), cu pisici si catei, fie să se mute la tatăl său care îi oferea conditii cât de cât mai bune.

Era soferul ministrului de atunci al Agriculturii si locuiau într-o cameră a unei clădiri aflată în spatele Spitalului Coltea. Aceleasi schimbări îi marcau si viata de elev, el fiind nevoit să se mute de la o scoală la alta ori de câte ori îsi schimba… domiciliul. Scara de valori pe care si-o construise asa cum credea, existenta însăsi, fuseseră însă date peste cap, iar copilul extrem de sensibil încerca să se refugieze doar în sunetele si armoniile pe care le descifra pe armonica tatălui sau pe maidan, jucând aproape toată ziua fotbal cu o minge din cârpe.

Ori de câte ori avea ocazia, se posta lângă cei care cântau la acordeon, dar stia deja să interpreteze la armonică slagărele anilor `50 si cântecele compozitorului rus Soloviov-Sedoi care alcătuiau coloanele sonore ale filmelor rusesti ce rulau atunci în… exclusivitate la cinematografele Capitalei. Un lucru bun insa il atragea mereu acasa: gramofonul cu palnie din ebonita si un disc cu orchestra du muzica usoara dirijata de maestrul Sile Dinicu pe care-l asculta continuu.

În tot acest răstimp, Bebe pierduse ani buni de scoală, iar când a vrut să se înscrie la scoala de muzică, nu a fost primit doar pentru faptul că era mult prea mare (si ca ani si ca înăltime) decât viitorii săi colegi. Pierduse fara sa-si dea seama doi ani de scoala… Abia atunci s-a trezit la realitate si a încercat să vadă unde ajunsese, încotro o va apuca si cine era el cu adevărat. Răspunsul pe care acceptat să si-l dea a fost ca un soc, suficient însă pentru a hotărî să lupte în continuare pentru a ajunge cât mai sus. Doar tenacitatea si ambitia duse până la extrem care aveau să-l ajute în cele mai grele momente ale existentei sale, l-au sustinut pentru a iesi la lumină. Si au fost multe, prea multe astfel de momente pentru un om care spune că acum poartă în spate un rucsac plin cu greutăti pe care abia îl poate duce. Desigur, el devine mult mai usor datorită frumusetii sutelor de cântece create de Cornel Fugaru, a succeselor, marilor bucurii si împliniri ale unei cariere artistice unice, de invidiat până astăzi de multi, dar care îsi vor schimba cu sigurantă gândurile si părerile măcar de-acum încolo.

Profesoara de chimie si formula magică a unui vis împlinit
Asa a ajuns Cornel Fugaru elev al Liceului `Matei Basarab`, dar la seral, fiind coleg de clasă si cu Liviu Tudor Samuilă, binecunoscutul jurnalist si realizator de televiziune si cel care avea să marcheze într-un mod insolit debutul oficial al formatiei `Sincron`. `Ne stim de prin anii `50 si de-atunci prietenia noastră a fost una de nezdruncinat` - mărturiseste el. `Ne-a unit sărăcia, dar si pasiunea pentru muzică si frumos, pentru spectacole si artă în general. Atunci am întrezărit semne ale viitoarelor succese ale lui Bebe, era campionul la dans si ne încânta pe toti când îl ascultam cântând la armonică, la acordeon, dar si când jucam fotbal. Era insă si campion la materiile exacte, la chimie, fizică, matematică, spre deosebire de mine care eram un tamâios la acestea si mai aplecat către latura umanistă a îinvătăturii. Nu cred ca exista zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ne intâlnim, să nu ne vedem si să discutăm despre orice. Astăzi nu mai avem timp pentru asta, dar prietenia dintre noi a rămas si va rămâne, mereu mai puternică`.

Desigur că nu avea să rămână departe de prima si marea sa iubire - muzica, asa încât încropise un fel de formatie alcătuită din colegi de clasă si de scoală (printre ei se afla si Corneliu Meraru, un binecunoscut si apreciat compozitor de mai târziu), devenită extrem de populară mai ales la balurile organizate cu ocazia sărbătorilor de Paste sau Crăciun doar pentru a-i obliga pe elevi să vină la scoală si nu cumva să se ducă la biserică. Mătusa sa lucra la filatura de bumbac `Viscofil`, acolo unde functiona un club artistic dotat cu tot felul de instrumente. O mană cerească pentru tânărul Fugaru care mergea deseori acolo pentru a repeta, loc unde l-a întâlnit pe Mircea Plopschi, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. După ce au cântat, au repetat si au învătat uneori împreună, acesta avea să devină un excelent saxofonist. A plecat apoi din tară si până să ajungă vicepresedinte `Sony` în Brazilia, tara în care s-a stabilit, destinele celor doi prieteni au fost la un moment dat parcă trase la indigo. Deloc întâmplător. În acelasi an - 1964, desi aflati la zeci de mii de kilometri depărtare se lansau amândoi în fruntea formatiilor `Sincron`, respectiv `Feever`s` cu aceeasi melodie - `Wooly Booly`, un shake al formatiei `Sam The… `. Mai târziu, după ani de zile, Cornel Fugaru avea să refuze o ofertă irezistibilă pentru altii - aceea de a face o carieră muzicală chiar în Brazilia.

Diriginta sa, Miseta Giuleanu, profesoară de chimie si sotia rectorului Conservatorului de Muzică `Ciprian Porumbescu` din Bucuresti, a văzut, a intuit si a simtit imediat talentul debordant al lui Cornel Fugaru, asa încât i-a sugerat să dea examen la această facultate. `Pentru mine Conservatorul reprezenta ceva sfânt, de neatins, care mă coplesea si parcă mă zdrobea, un vis imposibil de realizat.` - îsi aminteste el. `Văzusem de nenumărate ori filmul în care celebrul dirijor de mai târziu - Roberto Benzi, interpreta rolul unui copil care dirija o orchestră simfonică, iar acesta devenise visul meu (ne)rostit. Reuseam să mă desprind de imaginea casei, a curtii si a camerei sordide în care stăteam, de mizeria din jur, de certurile alor mei, de necazurile si grijile cotidiene doar visând… Că voi ajunge si eu cândva un dirijor sau un compozitor cunoscut, Daca nu era profesoara mea de chimie as fi ajuns poate doar un strungar bun, caci acesta era profilul pe care il urmam`.

Timp de trei luni, Cornel Fugaru a avut posibilitatea să se pregătească la Conservator pentru examenul de admitere si în cele din urmă a reusit, devenind student la sectia `teorie, dirijat, cor`. Putini sunt aceia care stiu că în primii doi ani de studentie aproape că nu a părăsit clădirea. Era trecut cu mult de miezul noptii atunci când pornea pe jos, spre casă, unde oricum nu-l astepta nimic. Studia ore în sir încercând să acumuleze tot ceea ce nu putuse învăta până atunci, astepta ore întregi să-i vină rândul la pianul facultătii din fata căruia nu mai pleca pentru nimic în lume, cocheta cu dirijatul, dar si cu încercările componistice. `Fiecare sunet pe care-l descopeream, fiecare notă care rezona într-un anume fel în sala de repetitii îmi provoca o stare de surescitare extremă care mă purta apoi în lumea mirifică a cântecului. Niciodată nu am avut senzatia că trece timpul, căci oricum acesta că nu exista pentru mine si de nenumărate ori ajungeam să stau în Conservator douăzeci si patru din douăzeci si patru de ore. Uitam să mănânc, nu-mi mai era somn… Lupta cu mine însumi era de fapt cea mai grea, dar m-am străduit de fiecare dată să vreau si să fac mereu mai mult si mai bine`.

Câtiva dintre cei mai buni prieteni, fosti colegi de Conservator au devenit si ei nume binecunoscute ale lumii muzicale autohtone. Realizatorii radio-TV Florian Lungu, Titus Munteanu, Gabriel Purdea, Daniela Caraman - Fotea si Lucia Popescu - Moraru, dirijorul Voicu Enăchescu, compozitorul Florin Bogardo sau naistul Gheorghe Zamfir aveau să se (re)întâlnească de nenumărate ori pe scena muzicii usoare, a filmului sau teatrului de-a lungul anilor cu Bebe Fugaru, asa cum de fapt îl stiu cu totii. `Ne-am înteles foarte bine atunci, în facultate si poate că de aceea drumurile ni s-au intersectat de multe ori, iar destinele artistice ni s-au împletit din când în când în mod armonios si cât se poate de firesc`.

SINCRON(ica) unui succes anuntat
Începutul anilor `60 marca perioada de intensă pregătire la Conservator pentru Cornel Fugaru, în timp ce un tânăr salariat al ONT Carpati Bucuresti, pictor si grafician de profesie încerca să-si convingă prietenii din lumea artei - actori, muzicieni, pictori de utilitatea aparitiei si existentei unei formatii de muzică usoară capabilă să sustină spectacole de succes. Filmul artistic `Tinerii` pe care-l văzuse de nenumărate ori îl entuziasmase într-o asemenea măsură, încât Emil Kost - acesta era numele său, reusise să-i pună pe gânduri si pe prietenii artisti printre care se numărau actorul Ilarion Ciobanu, Gheorghe Astalos, poetul Tudor Pâcă, pictorii G. Rocca si Vicentiu Grigorescu sau studentii de la Conservator Mihai Viziru si Mihai Kirilov.

`Frecventam boema bucuresteană si ne întâlneam la <>, la <>, <>, <> si <> sau la <> unde cânta Horia Moculescu cu orchestra. Puneam entuziasti tara la cale, iar eu le povesteam tuturor visul de a face o formatie cum nu se mai văzuse până atunci. ` - povesteste Emil Kost, cel care avea să devină - poate fără să-si dea seama, cel putin la-nceput, managerul si impresarul celei mai iubite, apreciate si valoroase formatii a anilor `60 - ‘70. `Asa, într-o doară, Mihai Viziru care desi studia fagotul la Conservator, cânta si la chitară solo si armonie mi i-a prezentat la un moment dat pe fratii Antoniu si Constantin Cobârzan, unul gravor si celălalt grafician la Casa Scânteii.

Apoi au apărut Dan Voinescu (ghid ONT), Sandu Arion (electronist), ceva mai târziu uCu Bratu Voicescu (radiolog) - toti amatori si nu în ultimul rând pe Cornel Fugaru, student pe atunci la Conservavtor în anul III. Mihai nu prea venea la repetitii sau întârzia, vroia să câstige cât mai repede, asa încât a abandonat acest proiect în favoarea unor contracte ferme. Mi-l amintesc pe Bebe Fugaru, atunci când l-am văzut pentru prima dată - extrem de timid, foarte, foarte slab si îmbrăcat în pantaloni de lustrin. I-am spus cam ce anume doream, iar el a insistat să ne vadă la lucru, asa că l-am invitat la o actiune sindicală ce avea loc la Barul <>.

Era începutul lui decembrie 1963… Ne-a ascultat si se pare că l-am convins, căci am plecat apoi împreună spre celebra cârciumioară <> aflată lângă fostul circ <> situat pe locul unde se află astăzi Nationalul bucurestean. Ne-am dat imediat seama că el este omul de care aveam nevoie; era un profesionist, stia muzică, deja compunea si mai ales dovedea certe calităti de lider pe care cu totii le-au acceptat imediat. Am început să repetăm în pivnita din sediul ONT-ului, transformată într-un depozit pentru materialele de propagandă comunistă.

Eu aveam cheile căci făcusem acolo si un atelier de pictură si grafică unde lucram si nu stia nimeni ce se întâmpla acolo, căci soseam aici după program. Tot acolo se afla si casa liftului, iar când se întâmpla să mai pornească făcea un zgomot asurzitor, fiind nevoiti să ne oprim din cântat. Era frig, băietii purtau mănusi fără degete pentru a putea cânta la chitară si de multe ori abia strângeam bani pentru a ne putea cumpăra cu totii un suc. Între timp, fratii Cobârzan l-au adus pe Alexandru Arion, iar acesta pe Dan Voinescu. Bebe a dorit să li se alăture si Ilie Mihalache - percutionist, student si el la Conservator, dar nici acesta n-a făcut purici, căci a plecat pe Litoral pentru a câstiga bani cât mai repede si cât mai bine `.

Repetitiile începuseră în primăvara anului 1964, iar vara i-a cernut pe alti câtiva membri pasageri ai formatiei - ce-i drept, muzicieni profesionisti, care nu au avut răbdarea si nici încrederea de a dori să continue. Toti aveau situatii materiale precare care trebuiau într-un fel rezolvate, dar tenacitatea, ambitia, răbdarea, entuziasmul, pasiunea si credinta într-un vis realizabil sau poate nu sunt calităti ce nu trebuie să apartină neapărat tuturor. Cornel - Bebe Fugaru le primise în schimb pe toate acestea si încerca să le dea si celorlalti colegi de trupă, asa încât nimic nu părea să-l distragă de la misiunea sa.

Treburile `administrative` erau rezolvate de către Emil Kost, el ocupându-se strict de pregătirea si repetitiile cu fiecare membru al formatiei. Stiau să cânte după ureche sau în cel mai fericit caz absolviseră Scoala Populară de Artă, asa încât, fiecare partitură în parte era (trans)scrisă, descifrată si învătată perfect cu ajutorul liderului trupei. Chitarele, apoi boxele, duzele si statiile de amplificare fuseseră construite sau mai bine zis confectionate artizanal si erau întretinute de către Alexandru Arion - `meseriasul` formatiei, de profesie inginer electronist, care lucra la cooperativa `Electrocasnica` de lângă Cinema `Studio`.

`Umbla întotdeauna la el cu o surubelnită cu ajutorul căreia repara orice` - îsi aminteste Liviu Tudor Samuilă. `De la televizoare, aparate electrocasnice si tranzistoare si până la chitarele electrice ale băietilor pe care oricum tot el le făcuse. Era un adevărat vrăjitor, un veritabil artist în domeniu`.
Tot lui Emil Kost i se datorează si debutul oficial, pe o scenă a tinerilor instrumentisti. Prietenul său si directorul de atunci al `Pronosport` le-a propus să facă repetitii la Casa de Cultură `V.I.Lenin` (Palatul Bragadiru) situată pe Calea Rahova la numarul 151, o clădire superbă cu o sală de spectacole cum nu mai văzuseră, cu marmură, capiteluri aurii si scaune acoperite cu plus rosu. Rugându-i în schimb doar să o acompanieze si pe fiica sa - Manuela Costoli, care visa să devină cântăreată, acesta le-a oferit si posibilitatea de a debuta într-un spectacol pentru pensionarii din cartier.

După dispute intense si nenumărate cu Emil, ce erau cât pe-aci să se termine cu o ruptură definitivă, Cornel Fugaru a acceptat să cânte si cu vocea, dar asta numai pentru că îi plecase si solistul vocal - Horia Nicolaescu, zis Cico. Primul care i-a prezentat a fost si cel mai bun prieten al lor, fost coleg de clasa cu Bebe Fugaru - Liviu Tudor Samuilă care tocmai atunci nu mai iesea de pe scenă; putin ametit din cauza celor câteva pahare de bere pe care le băuse înainte - pentru a-si face curaj, acesta continua să spună glume pensionarilor în loc să prezinte noua formatie.

El cocheta cu actoria si cu scena pentru că, desi era student la Filologie, juca teatru la Casa Studentilor, iar din anul III de facultate incepuse sa faca publicistica. Si tot el fusese primul care le dedicase un articol in revista `La Roumanie d`aujourd`hui`, o publicatie care aparea în cinci limbi străine. Era prima formatie care a debutat cu un trio vocal insolit de acompaniament alcătuit din Voicu Enăchescu, Gabriel Purdea si Sabin Păuta.

În fine, succesul a fost extraordinar, neasteptat chiar, asa încât cu totii, colegi de scenă, prieteni apropiati au hotărât să-l sărbătorească la prima bodegă întâlnită pe drum. Se numea `Dragoslavele` si era viitorul restaurant `Bumbesti`… Unsprezece sticle de votcă au fost împărtite la douăzeci de `guri` care, desi ametite, au rostit la unison numele noii formatii sugerat de către Constantin Cobârzan si intitulat simplu SINCRON. Era 22 octombrie 1964…

Sansa unui debut fulminant
După numai câteva săptămâni, Lili Dumbravă, prietenă a lui Emil si verisoara celebrului actor al Teatrului de Revistă, numarul unu al spectacolelor de divertisment ale acelor vremuri, Mircea Crisan le-a oferit băietilor de la `Sincron`, fără să stie, sansa vietii lor. Debutul în spectacolul `Al 8-lea magnific` ce se juca la Sala Palatului cu casa închisă. Ei i-au înlocuit pe membrii formatiei `Olimpic ‘64` - foarte în vogă pe atunci, scosi din spectacol de către fostul ministru al culturii din acea vreme - Constanta Crăciun, pe motiv că unul dintre membrii trupei - Niki Prodanov îndrăznise să… danseze pe scenă. Mircea Crisan a intuit imediat talentul băietilor de la `Sincron`, asa încât i-a luat imediat alături de el.

Între timp ei o cooptaseră în trupă pe Anda Călugăreanu, care avea numai optsprezece ani si o voce superbă. Îsi dovedise deja talentul înnăscut si cu ocazia primei emisiuni radifonice la care au fost invitati si a cărei înregistrare se păstrează si astăzi, cântând ca nimeni alta `Tombé la neige`, `Je t`attend` (Charles Aznavour) sau melodia `Cupidon` de Paul Urmuzescu. `Am auzit de la un amic al meu, actor la Teatrul din Pitesti, că are o vecină, o fetiscană mică, grăsută si negricioasă care se joacă sub scara blocului cu păpusile si cântă toată ziua. Are însă o voce superbă, cum rar ti-e dat să asculti si o cheamă Anca` - le-a spus într-o zi prietenul lor Vicentiu Grigorescu. S-au dus să o vadă, să o asculte, iar ei au hotărât pe loc ca fata să li se alăture. Era Anca Miranda Călugăreanu.

Pentru spectacolul de la Sala Palatului au trebuit să treacă prin furcile caudine ale celebrelor vizionări efectuate de diferite personaje din Ministerul Culturii. `Să nu vă miscati deloc, să nu cumva să dansati sau să vă bâtâiti pe scenă, să vă tundeti, să fiti civilizati si să veniti îmbrăcati decent!` - a tunat vocea secretarului de partid. `Iar pe tine o să te cheme de-acum încolo Anda, nu Anca, să nu facem cacofonie` - a mai adăugat Mircea Crisan privind spre cea care va deveni una dintre cele mai talentate actrite si cântărete ale noastre.

La numai un an de la debut membrii formatiei `Sincron` semnau primul lor contract de lunga durată cu Teatrul de Revistă `Constantin Tănase`, urmând să evolueze ca `tânăra formatie de ghitare electrice având ca solista vocală pe Anda Călugareanu`, în spectacolul `Aventurile unei umbrele` de Nell Cobar împreună cu Puiu Călinescu, Gică Petrescu, Zizi Serban, Ion Antonescu-Cărăbus, Marina Voica sau Nicolae Nitescu.

Si totusi, chiar numele si aspectul liderului formatiei `Sincron` trebuiau schimbate sau mai bine zis, ascunse. Pe vremea aceea, dacă un student la Conservator îndrăznea să cânte altceva decât muzică clasică (mai ales o muzică `decadentă` asa cum erau considerate rock-ul, muzica disco, pop) făcea o… crimă si risca să fie exmatriculat. Asadar, deghizat cu mustăti si perucă si cu un nou nume de… scenă - Bebe Corneliu a apărut în public cu formatia `Sincron` ce începuse deja să capete proportiile si dimensiunile unui fenomen. La spectacolele lor era o nebunie generală, iar entuziasmul greu de descris în cuvinte nu putea fi stăvilit nici măcar de politia, adică de militia călare trimisă să asigure ordinea si disciplina, se spărgeau geamuri, tinerii îsi rupeau cămăsile de pe ei si le dădeau foc. După plecarea lui Ilie Mihalache, a sosit în grup Ucu Bratu Voicescu - bateristul care avea să stabilizeze echipa si să încheie pentru multi ani lungul sir al completărilor, modificărilor sau dezertărilor din trupă.

Au urmat firesc invitatiile la emisiunile de radio si televiziune care se desfăsurau în direct (studioul A de televiziune din strada Moliere răsuna adeseori de sunetele chitarelor electrice), dar si cronicile din presa scrisă. Cu sigurantă că oricine consultă scrierile vremii, începând cu anii `60 îsi poate da lesne seama că `Sincron` a fost cea mai mediatizată formatie a acelor vremuri. Oare cine îsi mai aduce aminte de primele concerte din cariera unor solisti precum Anda Călugăreanu, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Mihaela Mihai, Cristian Popescu, Gabriela Teodorescu, Puica Igirosanu, Marina Voica, Aurelian Andreescu si Pompilia Stoian sau Pumpi - colega de facultate (Filologie) a aceluiasi Liviu Tudor Samuilă care o prezentase băietilor fără să stie că devenise descoperitorul unei cântărete de exceptie?!

Primele înregistrări radio ale formatiei `Sincron` cu realizatorul Titi Acs au fost cu melodiile unor compozitori consacrati - `Să-ntrebi răsăritul de lună` si `Amintiri, amintiri` ale Cameliei Dăscălescu si `Copăcel, copăcel` de Vasile Veselovschi. Culmea este că la vremea aceea, datorită lipsei timpului pentru repetitii, băietii au fost nevoiti să refuze înregistrarea unei melodii interpetată chiar de Dida Drăgan, recomandată fiind de compozitorul Aurel Giroveanu.

Primul mare spectacol cu public l-au sustinut însă pe scena Teatrului de Vară din parcul Herăstrău unde se stia că va concerta o formatie beat, care se apropia de stilul `Shadow`, `Beatles`. Nu existau decoruri si nici culise, asa încât Emil Kost a imaginat un décor si o aparitie de senzatie; a montat pe scenă patru cărti de joc de dimesiuni foarte mari, de fapt cei patru asi, s-au stins luminile, a început muzica si abia apoi băietii de la `Sincron` si-au făcut aparitia spărgând cu piciorul hârtia si trecând prin ele.
Nu are sens să povestim proportiile si dimesiunile acelei aparitii sau despre prestatia lui Cornel Fugaru care nu numai că era un excelent interpret si muzician, dar si un dansator înnăscut, ci doar să mai spunem că spectatorii au sfârsit prin a da foc mai întâi la ziarele de pe băncile pe care stăteau si apoi la propriile cămăsi… Microfoanele la care cântau era mici, pătrătoase si caraghioase, provenind de la celebrele pe-atunci magnetofoane `Grunding` si `Tesla`. Le puseseră un suport, le atasaseră o tijă si cântau cât puteau de tare, statia lor de amplificare având 15 V, fată de 100 V cât ar fi trebuit să aibă în mod normal. De obicei, Emil stătea mereu în mijlocul oamenilor, asculta cu atentie si apoi se ducea să le spună băietilor unde nu se auzea deloc sau unde se auzea prea tare.

Un Revelion de pomină
Revelionul 1965-1966 l-au petrecut cu totii, alături de o multime de prieteni la Călimănesti, directorul de la ONT punându-le la dispozitie toate camerele unui etaj de hotel. Formatia se sudase, băietii alcătuiau o echipă indestructibilă, iar popularitatea lor era în crestere. Atunci au cântat pentru prima si ultima dată într-un restaurant - cel al hotelului - si asta pentru că niciodată Cornel Fugaru nu a acceptat să cânte `între patru mici si două beri`, în ciuda greutătilor de tot felul, mai ales a celor financiare. Refrenul celebrei melodii `My baby, baby, bala, bala…` a fost atunci repetat până la epuizare, toată noaptea.

Atunci a debutat alături de ei si Gabriela Teodorescu, Anda Călugăreanu fiind deja o solistă binecunoscută si apreciată de toată lumea. Din nefericire ea avea să-si petreacă noaptea de Revelion la în camera de gardă a spitalului din Râmnicu Vâlcea, unde a ajuns ca urmare a unui accident stupid. După o ceartă cu Dan Tufaru, iubitul său de atunci si viitorul sot, vrând să deschidă o usă batantă cu piciorul, geamul s-a spart, iar gamba i-a fost sectionată foarte adânc. `Atunci, în acele zile, l-am descoperit pe Bebe Fugaru în ipostaza unui romantic desăvârsit si credeam eu, incurabil, un îndrăgostit debordând de tandrete, gingăsie si afectiune. Toate acestea aveam să le regăsesc mai târziu cu bucurie în toate compozitiile sale` - îsi aminteste cu nostalgie Emil Kost.

`Să vină chitărilii!` - Sase luni cu suspendare
Era tot mai greu pentru băietii din `Sincron` să cânte rock stând pe loc si doar cu `la, la, la` - cuvintele în limba engleză fiind strict interzise, să nu se miste, să nu facă gesturi interpretabile, să fie decenti si mai ales să se deghizeze… Aceste lucruri trebuiau respectate cu strictete dacă vroiau să apară cât mai des pe micile ecrane în conditiile în care publicul era obisnuit prestatiile orchestrelor de muzică usoară conduse de dirijori precum Sile Dinicu sau Alexandru Imre. Si asta până într-o zi a lui februarie 1966, când…

`Fuseserăm invitati la emisiunea lui Tudor Vornicu pentru a sustine un recital cu public, evident, în direct` - îsi aminteste acum Cornel Fugaru. Desigur, primisem aceleasi indicatii precise cu privire la comportament si prezentă scenică, dar noi am hotarât altceva. Mai mult, parcă intuind ceea ce avea să se întâmple, Tudor Vornicu ne-a spus după vizionare: <>. Mai întâi i-am acompaniat pe Margareta Pâslaru si pe Cristian Popescu, apoi în timpul emisiei, când trebuia să interpretăm ultima melodie - celebrul <> cu la, la la, am început după primul referen să cântăm în limba engleză si să dansăm cu frenezie în ritm de rock&roll.

Publicul din studio nu s-a mai putut stăpâni, sala devenise un vulcan, iar spectatorii au început să apalude, să tipe si să danseze. Toti cei din studio - operatori, redactori, regizori (Constanta Dobrotă care se ocupa atunci de muzica clasică a avut nesansa să fie atunci regizor de emisie - n.red.), n-au realizat pe moment ce se întâmplă, apoi au început să facă fete-fete si să intre în panică. Surescitat de succes, dar si de pericolul iminent care ne păstea, stiind prea bine că oricum nu mai avem nimic de pierdut, am început să cânt tot în engleză si melodia Beatles-ilor Hippy Shake. Erau înnebuniti de frică, se blocaseră, dar au reusit în cele din urmă să întrerupă transmisia. Gestul nostru a stârnit un iures de nedescris si am fost suspendati, orice aparitie televizată fiindu-ne interzisă`.

Au lăsat totul pe scenă si, asa cum erau îmbrăcati au fugit afară, la masini si au demarat în trombă. A rămas în studio acelasi Emil Kost, gata să preia toate acuzele, reprosurile si observatiile, dar si să recupereze cumva statiile, tobele, aparatura si celelalte instrumente. De fiecare dată răspundea invariabil celor care-l apostrofau indignati si extrem de nervosi: `Ne scuzati, a fost un accident, căci băietii au fost pur si simplu furati de reactia spontană a publicului`.

La capătul celălalt al tării, la Cluj, Liviu Tudor Samuilă, acelasi vechi si drag prieten al băietilor de la `Sincron` urmărea emisiunea cu pricina alături de actorul Dorel Visan si fosta sotie a lui Cornel Fugaru, actrita Irina Mazanitis. `Îi suspendă!` - a mai apucat să strige acesta, apoi emisia a fost brusc întreruptă, crainicul anuntând un alt program.

În următoarele zile mass-media i-a desfiintat, evident la … comandă, iar directorul TVR de atunci, Paul Urmuzescu le-a spus sec: `Doi ani nu veti mai pune piciorul in Radio si Televiziune!`. Sunt extrem de sugestive titluri si remarci apărute în presa de atunci : `Sincron cu ce?…`, `Sincronisme si alte mononimicuri`, `(…)ciudatele miscări dizgratioase ale instrumentistilor, stridentele ottinute prin fortarea instrumentelor si a coardelor vocale constituie o abdicare de la cerintele bunului gust` sau `(…) este o pastisă grotescă dupa formatia <>. Temperamental nefirească tinerilor din tara noastră, cărora socialismul le-a dat echilibrul moral si posibilitatea de a-si împlini toate visele`, fără a uita că majoritatea articolelor începeau invariabil cu formula `Am primit la redactie un protest pe deplin justificat de la un inimos colectiv de oameni ai muncii indignati de comportamentul incalificabil al formatiei <>`… Ce sa mai faci, să râzi, să plângi ?!

Una dintre publicatiile care au avut curajul să mai îndulcească cât de cât isprava lor a fost `Contemporanul`, acolo unde Ecaterina Oproiu scria cu obiectivitate în a sa cronică TV: `Scumpii nostri Sincron, dirijorul-prastie, chitaristii de gumilastic, formatia care se hrăneste cu gloante dum-dum, a călcat din nou în străchini la ultima lor aparitie televizată. A căutat-o cu lumânarea si a avut ce-a vrut si încă ceva în plus. E păcat, pentru că după părerea mea au talent si există în zbaterea lor plină de teribilisme, de exagerări pustesti, o încercare reală de a exprima prin muzica lor ceva ce corespunde unei generatii pe care nu o putem privi cu ochi de institutoare care are în vine ottet de 9°, o generatie pe care în nici un caz n-o putem acuza că si-a pierdut romantismul pentru că nu suspină când aude la televizor romantele acelea (...).

O indrumare inteligentă si receptivă care să dea acestor instrumetisti talentati, dar încă necopti, înelepciunea si maturitatea de care au nevoie pentru a-si ocupa sub soarele muzicii usoare locul pe care îl merită. Aceasta transfuzie este însă cea mai grea dintre cele mai grele operatii. Pentru că nu numai bunul nostru Pascal, ci si bunul nostru Montaigne avea dreptate când spunea : <<(…) din nefericire ne rămâne un interval mult prea mic între timpul în care suntem prea tineri si acela în care suntem prea batrani>>`. Tot atunci vechiul lor prieten, artistul plastic Vicentiu Grigorescu le spunea mereu: `Măi băieti, un asemenea scandal în străinătate se plăteste cu bani grei! Asta este adevărata publicitate!`.

Avea dreptate, caci consecintele unui risc asumat aveau să fie în cele din urmă de bun augur pentru băieti, căci a doua zi după acest incident au început să curgă ofertele si solictările pentru turnee si spectacole în Bucuresti si în tară. Toată lumea aflase de isprava lor, iar zvonurile se amplificau pe zi ce trecea, asa încât erau asteptati în fiecare oras să sustină spectacole. `Mi-aduc aminte de unul dintre spectacole sustinute pe scena Teatrului de Vară <<23 August>>` - povesteste Emil Kost. `Erau peste 3.000 de spectatori în delir, au cântat cu ei, au bisat de nenumărate ori până s-au supărat ceilalti artisti care nu mai puteau urca pe scenă din pricina vacarmului si tipetelor celor care strigau la unison <>.

Când au plecat, s-au urcat în masină si pentru că nu mai puteau iesi de pe alee, fanii au săltat masina cu ei cu tot si i-au purtat pe brate până către capătul ei. Erau manifestări care nici măcar nu se puteau imagina în acele vremuri, dar pe care am avut privilegiul să le trăim`. În ceea ce priveste turneele prin tară, lucrurile se petreceau la fel, prezenta formatiei fiind un eveniment de referintă în oras. De multe ori, prezentatorul spunea doar atât : `Si acum, să vină chitărilii!`, suficient pentru ca podeaua si peretii sălii să se cutremure de aplauze, bătăi din picioare si tipete. Cu ocazia turneelor din Rusia, `isteria` atingea cote maxime, spectatorii urcând pe scenă si încercând să le ofere băietilor de la `Sincron` ceasurile, hainele de pe ei sau orice aveau la îndemână.

În cele din urmă suspendarea avea să fie scurtată prin organizarea la Sala Palatului, in fata a peste 3.000 de spectatori a unui spectacol de muzică si poezie intitulat `Deasupra fiecarui om, o stea`, a cărui regie si scenografie fuseseră semnate de Emil Kost, conducerea muzicala apartinea lui Cornel Fugaru, iar scenariul lui Vasile Tudose. Pompilia Stoian, Dan Spătaru, Ion Dichiseanu, Gabriela Teodorescu, Sergiu Cioiu, dansatorii Doina si Cornel Patrichi, balerinii Maria Mitrache si Victor Vlase, alături de formatia `Sincron` în formula Cornel Fugaru, Alexandru Arion, Antoniu si Constantin Cobârzan, Dan Voinescu si Ucu Bratu Voicescu au reusit să realizeze un spectacol de senzatie al cărui succes era deja anuntat si datorită prezentarii din caietul program. `Plecând de la poezia de dragoste a lui Mihai Eminescu, potrivindu-ne pasii cu ritmul simtămintelor si sinceritătilor minulesciene, înclinându-ne gândurile si admiratia la măiestritele vorbe argheziene, am cules doar câteva petale, strângându-le într-un buchet de flori pe care vi-l oferim acum`.

Tot atunci băietii de la `Sincron` au introdus în premieră prelucrările folclorice, de fapt transpuneri moderne ale unor cântece populare interpretate pentru prima dată pe chitare electrice. `Miorita`, `Ana Lugojana`, `Morarul`, `Pe lângă plopii fără sot`, `Cucule pasăre sură`, `Pocnind din bici pe lângă boi`, `Sârba muntenească`, `Alunelu``, `Văleleu`, `În gară la Leordeni` sau `Jocul ieleleor` au fost piese care, datorită lor au sunat altfel, s-au bucurat de un succes teribil (ca si acum…) si nici nu au mai dat bătăi de cap membrilor si secretarilor de partid de la Cultură. Succesul a fost imens, iar presa si-a schimbat vizibil atitudinea fată de rebelii care au început să fie chemati din nou la emisiunile de divertisment de la televiziune, care dădeau iar interviuri la radio si în presă, iar melodiile lor erau difuzate fără nici o restrictie.

`8 minute de vis`
Celebritatea formatiei `Sincron` depăsise cote de neimaginat, fenomenul era greu de stăvilit, iar acest lucru nu prea era deloc pe placul conducerii de partid de atunci. Dar cand nu crease prezenta lor probleme?! Oricum, lumea ii putea vedea in musicalul `Colibri` din a carui distributie de exceptie faceau parte Mircea Crisan, Margareta Paslaru, Gica Petrescu, Doina Badea, Faramita Lambru, Lucki Marinescu sau dirijorul Sergiu Malagamba, dar si in spectacolul de succes `Scandal la Boema`, ambele ale stagiunii `67 a Teatrului de Revista `Constantin Tanase` sau în turneele pe care le făceau alaturi de Anda Calugareanu, Dan Spataru si alti solisti consacrati prin tara.

Feriti in principiu de ochii vigilenti ai cenzurii, numai cu astfel de ocazii puteau sa se dezlăntuie pe scenă asa cum îsi doreau, sa fie ei însisi, cu miscările, dansul, frenezia si chitarele lor celebre. `Băietii acestia au muzica în sânge si rimul în artere` - scria Sanda Faur într-o cronică a vremii, `iar după ce au făcut toate pojarurile si scarlatinele copilăriei muzicale, după ce au trecut de criza frisoanelor, ei au dovedit o personalitate artistică incontestabilă. Cornel Fugaru va avea cu sigurantă un cuvânt greu de spus în muzica usoară românească`.

Un prim semnal avea să vină odată cu premiera celebrului film de scurt metraj `8 minute de vis` realizat si regizat de Mihai Constantinescu la propunerea unui alt mare regizor, Andrei Blaier, coloana sonora fiind semnata de George Grigoriu si Temistocle Popa. Ideea a fost sustinută si de regizorul Francisc Munteanu, toti făcând parte la vremea aceea din cercul de prieteni si admiratori ai băietilor de la `Sincron`.

`I-am cunoscut la un club de pe strada Armenească, unde repetau, apoi i-am urmat peste tot când avea spectacole si repetitii` - povesteste acum reputatul regizor Andrei Blaier despre aminirile superbe ale acelor vremuri, marcate si prin existenta unei formatii de chitare electrice. `Când apăreau pe undeva la repetitii, la televiziune sau la radio, când dădeau concerte în cluburi, săli de spectacole sau pe scena teatrelor de vară din parcurile Herăstrău sau 23 August, atmosfera devenea incendiară. Fanii lor veneau cu miile să-i asculte, cântau, tipau, iar deseori iesea scandal, se spărgeau geamuri, îsi smulgeau hainele de pe ei, le dădeau foc, iar asta nu avea cum să convină conducerii de partid.

Mergeam la concertele lor alături de prieteni si colegi de-ai nostri - Dan Pita, Titus Popovici, Alexandru Tatos, de studenti la Arte, Cinematografie, Regie sau Conservator, de jurnalisti care se întreceau să scrie despre ei, compozitori - Radu Serban si Temistocle Popa, oameni din televiziune, chiar muzicieni. Cu sigurantă i-am zărit la concertele lor si pe Sile Dinicu, Richard Oschanitzky sau pe Alexandru Imre. De multe ori îi invitam la mine acasă. Locuiam în cartierul Floreasca, într-o căsută mică, dar care ne încăpea pe toti. Ei veneau cu chitarele în brate sau mă rog, în spinare si începeau să cânte. Vecinii aflau imediat că a venit <>-ul si se strângeau cu zecile, cu sutele la poartă, pe stradă, pe lângă gard pentru a-i asculta. Apoi continuau să vină si a doua, a treia zi în speranta că măcar îi vor mai vedea. Am trăit atunci alături de alti prieteni si datorită lor, o perioadă fastă a tineretii noastre amărâte, marcată de lipsuri de tot felul dar pe care, datorită entuziasmului si freneziei nu le percepeam la adevărata dimensiune.

Nu numai amintirile de neuitat mă leagă de acele vremuri, de tineretea mea marcată de acesti băieti si începuturile mele ca regizor când tocmai făcusem filmul <> cu Dan Nutu, dar mai ales o prietenie teribilă, de nezdruncinat purtată lui Bebe Fugaru. Dacă ceilalti s-au răspândit până la urmă în toate colturile lumii, el a rămas pe loc, dintotdeauna acelasi pe care-l stiu, extrem de talentat, studios, ambitios, harnic, modest, corect, un luptător animat mereu de dorinta de a învinge si de a merge mai departe. M-am bucurat mereu pentru evolutia lui ulterioară chiar dacă nu i-o anticipam, dar de harul său nu m-am îndoit nici o clipă. Stiam că Bebe nu se va opri din drumul său niciodată. A fost atât de frumos… Oricum eu păstrez numai amintirile frumoase, pentru că pe cele urâte le-am iertat de mult.

La vremea aceea, Francisc Munteanu avea o mai mare influentă în cinematografie, m-a ascultat si a făcut tot posibilul ca filmul de scurt metraj <<8 minute de vis>> să devină realitate. Am asistat la repetitii, dar nu m-am implicat în nici un fel la filmări, căci de regie se ocupau Mihai Constantinescu, ajutat de Francisc. Nu numai că a fost un succes imens, dar după câteva zile stiu filmul a fost suspendat`.

Pentru totdeauna… Numai două zile a rulat filmul care a avut premiera într-o zi de miercuri a anului 1967 la cinematograful `Scala` din Capitală. Joi, mii de spectatori s-au înghesuit să vadă `8 minute de vis` cu formatia `Sincron`, filmul de care auziseră deja toti bucurestenii, iar succesul stârnit mai ceva ca un uragan a fost atât de mare, încât s-au spart cei care vroiau să intre cu orice pret in sală au spart geamurile. Au fost norocosi, căci vineri a fost suspendat. Asemeni titlului si scenariului - un vis memorabil măsurat însă în câteva zile, nu în minute si întrerupt oricum prea devreme.

Trecători ai amintirii unei mari iubiri

După cele `8 minute de vis` - acel film de scurt metraj ce fusese suspendat după numai două zile de la premieră, anul 1967 consemna oficial debutul cinematografic al lui Cornel Fugaru, alături de Maragreta Pâslaru în filmul `Împuscături pe portativ` al regizorului Cezar Grigoriu. `Acest redutabil cuplu muzical este creatia noastră` - îi plăcea acestuia să spună. Si asta si datorită faptului acest `cocktail-film`, de fapt o comedie muzicală, avea coloana sonoră compusă de Goerge Grigoriu si coregrafia de Oleg Danovski. O prezenta remarcabilă în acest film, alături de Nae Roman, Stefan Bănică, Stefan Tapalagă, Nicu Constantin, Puiu Călinescu, Dumitru Furdui, Mihai Berechet sau Ovid Teodorescu, era Nancy Holloway, o vedetă în adevăratul sens al cuvântului ce tocmai fusese laureată la Festivalul International de jazz de la Barcelona cu Premiul I.

`Îmi amintesc cu fericire si nostalgie despre acel film si mai ales de popularitetea imensă de care ne bucuram atunci când cântam alături de Cornel Fugaru si formatia <>` - mărturisea Margareta Pâslaru de dincolo de Ocean. `Aparitia lui a revolutionat muzica si dansul anilor `60 si cred că ar fi meritat să facă film după film pentru că stiu că lumea adora comediile muzicale, dar si musical-urile sau spectacolele de revistă. Cum pot să uit acele momente premergătoare filmărilor de la Buftea pentru <<Împuscături pe portativ>> si cum dansatorii profesionisti încercau să învete miscări si figuri de dans <<à la Bebe>>?! Era un original în tot ceea ce făcea si asta-i dădea unicitatea, dar numai munca sustinută, talentul, profesionalismul si seriozitatea l-au condus apoi către o carieră componistică longevivă si remarcabilă`.

Credem că nici nu mai este necesar să povestim despre succesul de care s-a bucurat (din nou) filmul `Împuscături pe portativ`. S-au organizat turnee de promovare în toată tara. Cântecul `Rata`, unul dintre succesele regretatului compozitor George Grigoriu se cerea zilnic la radio, publicul cânta cu ei `Hei… Rata…`, cofetarii făceau prăjituri în formă de rată, discul se vindea ca pâinea caldă, iar buchetele de flori pe care le primeau protagonistii pe scenă contineau invariabil o rată si un rătoi din plus, adică personajele dansului `Rata` în coregrafia lui Cornel Patrichi.

`Mi-amintesc de unul dintre cele mai amuzante momente trăite de noi la unul dintre spectacole` - continuă Margareta Pâslaru. `Primisem la final o rătuscă adevărată, galbenă, cu o fundă rosie mare la gât si extrem de agitată din cauza orchestrei, artistilor aflati pe scenă, a răsetelor si apluzelor publicului în delir. Măcănea asurzitor, a încept să se zbată si am scăpat-o jos. Speriată si derutată de iuresul din jurul său a început să alerge de colo-colo în timp ce emotionată din cale-afară se… scăpa pe scenă. Atunci au intrat si dansatorii pentru scena de final si au început să alunece si mai ales să cadă pe… norocul presărat de rătuscă. Vă imaginati cam ce rasete, chiote si tipete se auzeau din sală!…`

După ce în 1968 cucereau premiul III la Festivalul International al Tineretului si Studentilor din Bulgaria, au început si turneele în străinătate, adică în tări precum Polonia, Cehoslovacia, Ungaria sau Rusia, singurul aer de Occident reusind să îl… respire cu ocazia turneului în Israel efectuat alături de trupa Teatrului de Revistă `Constantin Tănase`. Cu ocazia turneelor din Rusia care durau chiar si peste o lună, `isteria` publicului atingea cote maxime, spectatorii urcând pe scenă si încercând să le ofere băietilor de la `Sincron` ceasurile, hainele de pe ei sau orice aveau la îndemână.

Timp de sapte ani Emil Kost le-a fost alături de dimineata până searaă, a fost nevoit să-si lase serviciul în ciuda protestelor vehemente ale familiei, prietenelor si primei sale sotii. `Dacă la început eu eram acela care le plătea băietilor masa, chiar costumele de scenă, ajunsesem să nu mai am nici măcar bani de tramvai, asa încât asteptam să mă despart seara târziu de ei si porneam pe jos, spre casă. Până într-o zi în care Bebe s-a sesizat si a propus băietilor să-mi dea o parte din câstig. Asta chiar nu am putut accepta, asa încât am preferat să mă retrag…

M-am angajat ca grafician la actualul Romexpo, m-am recăsătorit, dar am păstrat mereu legătura cu prietenul meu Bebe si cu ceilalti. Oricum prietenia noastră a fost si va rămâne de nezdruncinat pentru că ne leagă multe prea multe. În perioada celor cinci ani de la mansardă - asa cum îmi place eu să o numesc, am fost mereu alături de el. Abia se despărtise de fosta sa sotie, s-a mutat singur undeva la mansarda unui bloc de lângă Biserica Rusă si de-atunci a început pentru el cea mai prolifică perioada din activitatea sa componistică. Cele mai multe si cele mai frumoase cântece de dragoste, atunci le-a creat`. `A fost cea mai fecunda perioada din viata mea` / isi aminteste Cornel Fugaru. `Iubeam ce vroiam fara sa fiu incorsetat, eram din nou propriul mea stapan si desi eram singur am avut atunci cei mai multi prieteni. Fara iubire viata e searbada si tot ce faci este egal cu zero. Fiecare dintre noi cauta iubirea toata viata, nestiind daca o vor gasi. Ea, iubirea este insusi scopul de a fi`.

`N-am putut sta departe însă de muzică si de spectacole` - continua Emil, `asa încât am mai lansat două formatii - `Venus` si apoi `Cărăbusii`, din care făceau parte câtiva instrumentisti redutabili, printre care Marin Petrache-Pechea, Dan Andrei Aldea, Puiu Brecht si Cornel Ionescu ce fusese si la Sincron`. Putini sunt aceia care stiu că Emil Kost este cel care i-a descoperit si pe membrii formatiei `Savoy` - pe atunci o formatie de muzică usoară a Cooperatiei pe care a trebuit să o vizioneze în locul lui Bitu Fălticineanu, regizorul Teatrului de Revistă `Constantin Tănase` care era plecat într-un turneu.

`Din Sincron-ul cel vestit / Ce-a avut succes cu carul / Numai unul n-a fugit / Si acela e Fugaru`

În septembrie 1969, mass-media semnala noi schimbări în formatia `Sincron` : Dan Voinescu si Sandu Arion - devenit între timp si solist vocal, se ocupau în continuare de… chitare, bateria lui Ucu Bratu-Voicescu suna la fel de bine, ca si vocea si orga electronică ale liderului Cornel Fugaru, dar sosiseră forte noi, adică saxofoanele alt si tenor ale fratilor Stefan si Ion Berindei.
Oana Georgescu - `FUGAR(U) PRIN LUMEA MUZICII`,
Editura CASA RADIO, 2004

Camelia Seceleanu
Info F(are) A(dvertising) S(uccess) H(umour) I(ntelligence) O(pportunity) N(ews) va invita sa descoperiti personalitati ce va pot inspira !

Subcategorii

Coperta cartii FUGARU PRIN LUMEA MUZICII biografie autor Oana Georgescu 2004
Cornel Fugaru artist si compozitor PORTRET (1940-2011)
Oana Georgescu, autoarea biografiei `Fugar(u) prin lumea muzicii 2004
Compozitorul Cornel Fugaru si jurnalista Oana Georgescu la lansarea cartii in 2004
Cornel Fugaru artist si compozitor PORTRET
Jurnalista Oana Georgescu autoarea biografiei marelui compozitor Cornel Fugaru